Fise Culturale - armenii

Etnia pe propria limba: հայ/hay
Legenda(e) de origine:

Scurta istorie:

Steagul :

Rosu – simbolizeaza sangele varsat de-a lungul istoriei zbuciumate
Albastru – simbolizeaza culoarea cerului armenesc
Portocaliu – simbolizeaza lanurile aurii, bogatia naturala a Armeniei

Imnul:

Alfabet: 

Portul popular:
Portul popular armenesc se numeste „taraz” si difera in functie de regiunile Armeniei istorice, atat pentru barbati cat si, mai ales, pentru femei. Tarazul fiecarei regiuni reflecta starea sociala, obiceiurile, traditiile armenilor ce traiau acolo sau influentele carora erau oarecum supusi datorita apropierii geografice de alte grupuri etnice. Iata cateva exemple:

Dansuri:

Kochari, dans traditional in majoritatea cazurilor doar pentru barbati, dar inovatia vien odata cu participarea, in unele din variante, si a femeilor. 

Dans traditional numit Shalakho

Davigh sau Tavigh, dans facut doar de catre fete.

Tradiţii populare:
Traditii legate de nunta:
Inainte de nunta – cererea in casatorie. Ceremonia, ritualul conform caruia se desfasoara cerea in casatorie a fetei se numeste „Khosk Arnel” („Cumpararea Cuvantului”). Familia viitorului mire este invitata de catre familia viitoarei mirese la o cafea sau la cina. Familia mirelui aduce un buchet mare de flori si ciocolata, drept cadou. Apoi viitorul mire ii cere viitorului sau socru mana fetei sale. Este varianta mai putin formala si implica doar cercul cel mai restrans al familiei viitorului cuplu – parinti.
In varianta mai formala, familia viitorului mire la fel, este invitata la cina de catre familia miresei, dar invitatii sunt mai multi la numar si includ si unchi, matusi, veri sau chiar prieteni foarte apropiati. Familia mirelui mai aduce si o sticle de cognac care urmeaza sa fie servita dupa masa. Membrii familiilor fac cunostinta, apoi se serveste ceaiul – semn pentru familia viitorului mire ca poate proceda la cererea in casatorie a fetei. De obicei cel mai in varsta membru al familiei mirelui dintre cei prezenti, este cel care face acest lucru. Nu este neobisnuit ca familia fetei – gazdele – sa nu puna muzica numai dupa ce si-au dat acordul, binecuvantarea asupra viitorului cuplu. Dupa aceasta, dupa consumarea cinei, se serveste cognac. Aceasta varianta, mai extinsa, cu mai multi membri este varianta mai formala, poate fi considerata un fel de receptie de logodna, si se numeste „Khosk Kap”.
In ziua nuntii
Camera unde va fi imbracata mireasa este foarte importanta, acolo se vor face multe poze. De aceea cu o zi inaintea nuntii,membrii de sex feminin ai familiei miresei, impreuna cu prietenele cele mai apropiate, se intalnesc si impodobesc aceasta camera, si toata casa.
In dimineata nuntii, aceleasi persoane ajuta mireasa sa se imbrace. Apoi aceasta, inainte sa isi pune pe cap voalul, face cate un cerc cu acesta deasupra capului fetelor nemaritate dintre cele prezente, in acest fel urandu-le noroc in gasirea perechii lor. Voalul trebuie sa ii fie pus pe cap miresei de catre o femeie dintre cele prezente, care este casatorita si are o casnicie durabia si fericita, acest lucru fiind o binecuvantare si trebuind sa aduca noroc asupra casniciei ce va incepe. Dupa ce mireasa este imbracata, cel mai apropiat membru de sex masculin al familiei ei, cu mar fi fratele ei, un var sau chiar si un prieten foarte apropiat, intra in camera si o ajuta sa se incalte cu pantofii de nunta. Apoi fiecare dintre fetele nemaritate care sunt prezente, isi scriu numele pe talpa pantofilor miresei, apoi aceasta, pe masura ce ele se vor marita, va trage cate o linie peste numele lor. Deasemenea este o traditie ca unul dintre nuntasi, barbat, sa fure unul din pantofii miresei si sa nu il dea inapoi pana nu va fi rascumparat, cu bani.
Alta traditie, care din pacate incepe sa fie uitata, este aceea ca mirele trebuie sa poarte doua panglici care sa ii atarne pe piept, una verde si una rosie, si sa soseasca la casa miresei purtand aceste panglici.
La biserica, mirii poarta coroane, semn ca Domnul ii incoroneaza sa fie Rege si Regina ai propriului lor regat, viitorul lor camin. In timpul acestei parti din ceremonie, mirii isi sprijina unul altuia capetele incoronate.
• alta traditie, destul de veche, este cea a marului rosu. A doau zi dupa nunta, familiile mirol din nou se intalnesc, iar familia miresei inmaneaza familiei mirelui un mar rosu, semn al puritatii si curateniei fetei lor. In unele locuri, mai ales la sate, in trecut, dupa noaptea nuntii, a doua zi, la aceasta intalnire dintre familiii, proaspetii insuratei trebuiau sa arate cearceaful pe care au dormit, pe care trebuiau sa se vada cateva picaturi de sange, semn ca mireasa fusese virgina si isi pierduse aceasta calitate DOAR in noaptea nuntii.

Meşteşuguri tradiţionale:
Armenii sunt bijutieri renumiti. Cum recunosti un armean? Fie e bijutier, fie este vreun bijutier printre rudele lui. 
Armenii sunt cunoscuti si pentru superbele cruci de piatra pe care le fac. Crucile de piatra armenesti sau hacicarurile sunt unice in lume prin stilul lor, prin finetea ornamentatiilor lor, unii supranumindu-le „dantele de piatra”, fiind una din mandriile culturii armene. Putem spune ca hacicarurile reprezinta un fel de tribut al armenilor catre religia crestina, un fel de a se mandri cu faptul ca sunt primii din lume care au acceptat crestinismul ca religie de stat.
Religii raspândite:
In 301 e.n. armenii erau primul popor care adoptau crestinismul ca religie de stat, prin decizia regelui Trdat al III-lea, sau Tiridates, cum era prezent in cronicile bizantine si romane ale vremii.
Sub domnia lui Trdat al III-lea incepusera sa apara primii raspanditori ai noii religii, dar nu au prins prea multe radacini, oamenii fiind refractari la noile idei. Un fiu al unei familii nobiliare armene inrudite cu poporul part, Krikor sau Grigore, devenise crestin, traise pe pamantul partilor, apoi revenise in Armenia sa propovaduiasca crestinismul. Nu prea reusea, pe deasupra a fost si intemnitat de catre rege la Khor Virap, deoarece tatal sau il asasinase pe tatal regelui, Khosrov al II-lea, timp de 15 ani neprimind altceva decat apa si paine. Apoi regele s-a imbolnavit puternic. Cronicarii contemporani prezinta doua versiuni ale evenimentului. O versiune spune ca regele s-a imbolnavit de licantropie dupa ce o frumoasa fecioara ii refuzase avansurile – cronicarul Agathangelos spune ca regele „scurma pamantul ca un mistret si smulgea iarba”. Alta spune ca regele s-a imbolnavit dupa ce persecutase doua tinere fecioare devenite crestine, Hripsime si Gayane, ca pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Cert este ca nu a putut fi vindecat de nici unul din vracii sai. Sora sa i-a sugerat sa ceara ajutorul lui Krikor cel intemnitat, ceea ce regele a si facut. Krikor l-a vindecat pe rege, iar acesta, drept multumire, si-a convocat suita de nobili si, impreuna cu acestia, s-a convertit la crestinism. Din acest motiv, Krikor a fost numit „Lusavorici” sau „ iluminatorul”, fiind primul episcop crestin al armenilor. Manastirea Khor Virap, unde a fost intemnitat Krikor, exista si astazi, incaperea subterana unde s-au scurs acei 15 ani fiind prezervata foarte bine; pana in ziua de astazi, armeni din lumea intreaga vin si viziteaza Khor Virap si coboara in aceasta incapere, printr-un loc destul de ingust. De aici si numele manastirii: khor=adanc, virap- gaura adanca, khor virap=gaura foarte adanca.
Inainte de a deveni crestini, armenii erau politeisti, panteonul lor de zei fiind asemanator cu al grecilor si al romanilor, dar influentat deasemena si de religia zoroastrista a persanilor. Zoroastrismul a ramas o amenintare puternica pentru armeni si dupa preluarea crestinismului, pentru multa vreme incolo.

Sarbatori importante:
Anul Nou. Dupa vechiul calendar armenesc, Anul Nou era sarbatorit in luna august. Familai regala, nobilimea, armata, plebea, toti participau la sarbatoare, care consta in concursuri musicale, de poezie, turnir, unde castigatorii era ‘incoronati’ cu o coroana de maslin ( asemanatoare cu coroana de laur a grecilor si romanilor). Dupa acelasi vechi calendar, Anul Nou era pe 7 August; luna in care era Anul Nou nu se numea August, ci Navasart, cuvant cu origini persane (navaz=nou, sart=an). Astazi armenii sarbatoresc Anul Nou asemeni restului oamenilor.

Craciunul. Este a doau cea mai importanta sarbatoare a crestinismului, in consecinta, si a Biserii Armene. Spre deosebire de celelalte biserici, Biserica Armeana celebreaza Craciunul dupa rit vechi, apostolic (dupa calendarul iulian), in 6 ianuarie. Deasemenea se tine un post de o saptaman inainte de Craciun, dupa 31 decembrie. Apoi, in aceeasi zi cu Craciunul se face o liturghie pentru sufletul celor plecat dintre noi, litughie numita „ Hokehankisd Badarak”, sau „ Liturghia pentru linistea sufletelor”.

Diarentaraci. A 40a zi de dupa Craciun se numeste Diarentaraci (“prezentat in fata Domnului”). Conform unui obicei preluat de la evrei, copii mici si nou-nascutii sunt dusi la biserica, iar in timpul slujbei preotul il ia pe fiecare in brate, inconjoara cu el altarul odata apoi il da inapoi mamei sale. In timpul slujbei este aprinsa o lumanare mare, la sfarsitul ei toti isi aprind cate o lumanare si o duc acasa.
Lumanarile acestea simbolizeaza lumina si caldura ce trebuie sa existe in acea casa de-a lungul anului. In curtea bisericii se pregateste un foc mare, pe care cei logoditi sau casatoriti de curand il inconjoara de trei ori, apoi dupa ce focul s-a stins, sar peste el, pentru ca Domnul sa ii calauzeasca spre fericire. In aceeasi zi, oameni pot face un foc in curtea casei lor, in jurul caruia canta si danseaza.

Zatik (Pastele). Este cea mai mare sarbatoare a crestinismului, prin urmare si a armenilor. Zatik este precedat de 7 saptamani de post, Postul Mare al Pastelui. La sfarsitul celei de-a 5a saptamani, sambata, Biserica Armeana sarbatoreste invierea lui Lazar, iar duminica, Duminica Floriilor, in amintirea zilei cand Iisus intra in Ierusalim si este intampinat cu ramuri de maslin. Saptamana de dinaintea Invierii este numita “saptamana sfanta’.
Un ritual specific Bisericii Armene, legata de Paste, este Inmormantarea lui Iisus. Slujba are loc in Vinerea Mare (vinerea din Saptamana Sfanta/Mare), in mod traditional dimineata devreme. In timpul acestei slujbe, numita „Gark Taghman”, se comemoreaza inmormantarea lui Iisus si inchiderea mormantului de catre Iosif din Arimateea, prin psalmi si cantece bisericesti impresionante si prin prezentarea simbolica a mormantului Domnului. 

Vartavar sau Schimbarea la Fata. Are loc in mod traditional in luna august, aceeasi luna in care era si Navasart, dupa vechea traditie armeneasca. In timpul vechii sarbatori, totul era impodobit cu cat mai multi trandafiri (vart=trandafir), in onoarea zeitei Asdhik, care era zeita frumusetii si a iubirii. Aceasta sarbatoare are loc in a 7a saptamana dupa Rusalii si este precedata de 7 zile de post, sarbatoarea insasi durand 3zile.
Asdvadzadzin sau Adormirea Maicii Domnului, este celebrata de catre Biserica Armeana in duminica cea mai apropiata de 15 august. Conform Bibliei, cand Fecioara Maria a murit, toti apostolii au venit la inmormantarea ei, numai Bartolomeu nu. Cand acesta a venit, a vrut sa vada mormantul Mariei, dar corpul Ei nu mai era acolo, deoarece Isius ii promisese Mamei Sale ca o va ridica la Ceruri langa El. Bartolomeu a primit de la ceilalti apostoli o pictura a Mariei, pe care a dus-o cu el in Armenia. In timpul acestei sarbatori, exista un obicei conform careia se doneaza fie un cocos, fie un miel de sex masculin bisericii.

Khachveratz sau Venerarea Sfintei Cruci. Este a cinceaa cea mai importanta sarbatoare a Bisericii Armene. Conform traditiei bisericesti, in 628, persanii au capturat Ierusalimul si au luat cu ei Sfanta Cruce. Imparatul Imperiului Bizantin a pornit razboi impotriva lor, le-a capturat capitala, a luat Sfanta Cruce de la ei si a dus-o la Constantinopol. In drum, el si suita sa s-au oprit la Karin (Erzerum de astazi), in Armenia, si au sarbatorit victoria.

Comunitaţi în România:
Moldova: Iasi, Suceava, Botosani
Transilvania: Gherla, Dumbraveni, Frumoasa, Gheorgheni
Muntenia: Bucuresti, Craiova, Giurgiu, Constanta

Basme populare:
„Mincinosul” (in 3 parti):

Cîntece populare:

Reţete:

Cum se spune: