|
Etnia pe propria limba: TURCA
Legenda(e) de origine:
Scurta istorie:
Istoricul comunitatii turce din Romania
Prima consemnare documentara a prezentei stabile a unor etnici turci
pe actualul teritoriu al Romaniei a fost facuta in anul 1264, cand,
in urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul anatolian
selgiucid, un grup de 12.000 de ostasi condusi de imparatul Izeyddin
Keykavuz s-a asezat in Dobrogea. Acestia erau trimisi de imparatul
bizantin Mihail Paleologul pentru a apara Imperiul Bizantin de
invaziile straine. Asezarea dobrogeana a fost numita de turcii pre-otomani
Babadag, ceea ce in limba turca inseamna „Tatal muntilor“. Multi ani,
localitatea a fost o garnizoana militara, dar si un centru cultural
important.
Un nou val de etnici turci a sosit dupa cucerirea orasului Varna, in
1484, dar si in anii urmatori, odata cu sporirea relatiilor
economice dintre Tara Romaneasca si Imperiul Otoman. Cea mai
impresionanta figura din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari
Saltuk Dede care a avut o atat de mare influenta asupra etnicilor
turci incat, la 1641, cand Petru Bogdan Bagsik viziteaza Babadagul,
mentioneaza ca in acest oras turcii cinstesc in mod deosebit
mormantul acestuia, care este inconjurat de candele, iar crestinii
ajung intr-o vreme chiar sa il confunde cu Sfantul Nicolae. Deoarece
in secolul al XVII-lea mai toate satele, targurile si orasele din
Dobrogea aveau nume turcesti, se poate spune ca turcii ajunsesera sa
fie intr-un numar foarte mare in Dobrogea. Pe de alta parte,
educatia si instructia aveau mai mult un caracter religios, scolile
gasindu-se pe langa locasurile de cult (geamii). Gloria de altadata
a apus totusi in mare masura. Daca, in anul 1900, in Dobrogea se
aflau 238 de geamii, astazi, in toata Romania se mai gasesc doar 72,
dintre care 7 au nevoie de restaurare, fapt pentru care sunt
inchise, iar 3 sunt in constructie.
Dobrogea, veche provincie istorica intre Dunare si Marea Neagra,
a fost locuita in timpuri stravechi de geto-daci si sciti. Altfel
spus, scitii au fost primul popor proto-turc, dupa cum precizeaza
turcologul M. Guboglu.
Prima mentiune despre prezenta scitilor in Dobrogea se afla in opera
lui Herodot in „Istorii“ (in noua carti) tradusa si in Romania. O
alta sursa in care se relateaza despre prezenta scitilor in Dobrogea
este „Getica. O preistorie a Daciei“ a renumitului arhelog roman
Vasile Parvan.
Incepand cu perioada romana, teritoriul dintre Dunare si Marea
Neagra (Dobrogea) capata denumirea latina de „Scythia Minor“. In
secolul I dupa Cristos, acesta veche provincie istorica a fost
ocupata de catre romani (anul 46). Dobrogea a fost ultima provincie
dunareana pe care Imperiul Roman a parasit-o, putin dupa anul 600,
sub presiunea avarilor si slavilor. Dupa scindarea Imperiului Roman
(sfarsitul secolului al IV-lea) Dobrogea a revenit Imperiului Roman
de Rasarit, devenit mai tarziu Imperiul Bizantin.
Din secolul al II-lea Dobrogea a cunoscut invaziilor popoarelor
migratoare, cum ar fi gotii, hunii, alanii, iar in secolul al VI-lea
au aparut triburile slave. Hunii aprtineau popoarelor turcice, insa
acestia n-au lasat urme vizibile in Dobrogea.
Un alt popor de origine turca in Dobrogea veche au fost avarii.
Acestia migrand din Asia, invingandu-i pe gepizi in anul 567 dupa
Cristos, s-au asezat in zona Dunarii mijlocii. Prezenta avarilor
este semnalata atat in Bugeac (sudul Basarabiei) cat si in Dobrogea.
Incepand cu secolul al IX-lea apar pe teritoriul Dobrogei primele
popoare turcesti propriu-zise, pecenegii, cumanii, tatarii, turcii
selgiuchizi, iar apoi turcii otomani (osmanlai). Aceste grupuri de
turci au sosit pe acest teritoriu din Asia Centrala, parcurgand
distante mari prin nordul si sudul Marii Negre. Pecenegii veniti din
extremitatea orientala a Europei ocupa incetul cu incetul campiile
Tarii Romanesti. Pecenegii se asaza in Moldova pe la sfarsitul
secolului al IX- lea. La mijlocul secolului al XI-lea (1048) cu
invoirea imparatului bizantin Constantin Monamahul, o parte dintre
ei se stabilesc in Dobrogea, sub conducerea lui Kegenes (Heghen).
Triburile pecenege stabilite in Dobrogea primesc de la imparatul
bizantin pamantul si trei cetati in schimbul misiunii de a pazii
frontiera dunareana impotriva celorlalti pecenegi ramasi in nordul
Dunarii.
Pecenegii care au supravietuit au fost asimilati de bizantini,
cumani, romani, unguri. Din lipsa de informatii referitoare la limba
lor, nu se poate sti daca au lasat urme in vocabularul romanesc in
afara de unele toponime ca „Pecineaga, Peceneaga, Picineagul,
Pecenecica“
Uzii sunt cel de al doilea grup etnic turc propriu-zis stabilit in
Dobrogea in anul 1064, venind din Asia Centrala. Cumanii sunt al
treilea grup de populatie turca stabiliti in Dobrogea. Exista putine
date despre limba cumanilor:
I. pentru perioada mai vechi-nume si toponime cunoscute din izvoare
straine, letopisete rusesti din secolul al XIII-lea, monumente
literare (epopeea ruseasca - „Cantec despre oastea lui Igor“);
II. pentru perioada mai noua cel mai important este „Dictionarul
latin-persan-capceac“ de la sfarsitul secolului al XVI-lea si „Codex
Cumanicus“ publicat de Gheza Kun la 1880. Elementul cuman trebuie sa
fi fost foarte numeros in secolul al XIII-lea in Moldova si in Tara
Romaneasca, dupa cum atesta si numele de „Cumania“ dat de scriitori
acestor tari.
Gagauzii (denumire alternativa: Gagautii) sunt un popor turcic, o
populatie minoritara in Republica Moldova (in Gagauzia) si in sudul
Basarabiei (Bugeac), ei numarand aproximativ 250.000 de persoane.
Sunt probabil descendentii turcilor oguz care s-au asezat in aceasta
regiune in secolul al XI-lea si care au adoptat crestinismul. De
fapt, alaturi de ciuvasi, popor din Rusia, sunt singurele grupuri
etnice turcice care sunt in mod predominant crestine (si ortodoxe).
De la pecenegi, uzi si cumani au ramas in limba romana numeroase
toponime, hidronime si alte urem. Uz, Oituz, Bugeac, Budac, Cerdac,
Burnas, Baragan, Deliorman (Teleorman), Caraiman sunt numai cateva
dintre ele.
Urmatorul grup de populatie turca stabilit in Dobrogea l-au
constituit tatarii. Prezenta organizata a tatarilor din sudul
dunarii a permis negustorilor din centrele romanesti sa intre „in
raporturile directe si permanente cu lumea orientala“ deoarece
stapanirea hanilor Hoardei de Aur se intindea pe tot tarmul Marii
Negre, trecand si in Asia. In acest timp porturile dunarene si
maritime din Dobrogea cunosc o reala dezvoltare si prosperitate.
Steagul
Exista mai multe teorii privind semnificatia culorii si a simbolului
semiluna cu stea.
In sec XV. Imp Otoman avea steagul rosu. De ce rosu? Cand te
gandesti la rosu te gandesti la sange. Cuvantul 'sange' nu
seminifica doar lichidul de culoare rosie din corp care ne tine in
viata. Plecand de aici putem sa ne gandim si la sensurile urmatoare:
lupta, razboi, sacrificiu, rasa, razbunare.
In trecut steagul se folosea in razboaie semnificand cucerirea, acum
seminificand pacea si fratia. In razboi este important sa invingi si
increderea dusmanului. Culoarea rosie din steagul turc reprezinta ca
sunt gata sa imi dau sangele pentru patria mea, cum zice si un poet
turc: "Steagul este steag daca are "sange" pe el !". Pamantul se
transforma in patrie daca mor oameni pentru el. In razboaie exista
metode de a invinge curajul dusmanului. Culoarea rosie, conform
cercetarilor stiintifice, este deranjanta,este o culoare obositoare.
Majoritatea discutiilor se fac in jurul acestui simbolului de
Semiluna cu Stea. Se spune ca acest simbol a fost folosit si de
bizantini dorind sa scoata in evidenta faptul ca Steagul Turc a fost
preluat de la acestia. Dar faptul ca bizantinii au folosit acest
simbol nu e ceva neobisnuit. Radacinile Semilunii cu stea se trag cu
mult dinaintea bizantinilor. Chiar as putea spune ca acest simbol
exista de la inceputurile istoriei omenirii. Ceea ce este frumos
este faptul ca dupa ce turcii au folosit acest simbol si tarile
Islamice au preluat si si-au insusit acest simbol.
Simblolul de stea este foarte vechi. Omul neputand sa ajunga la
secretele cosmice a inceput sa le dea tot felul de semnificatii. Se
tot spune ca cele cinci colturi ale stelei semnifica focul, apa,
pamantul, aerul si omul sau cele cinci simturi ale omului.
Altii cred ca steaua cu cinci colturi simbolizeaza femela din toate
vietatile. Islamul spune ca cifra cinci reprezinta planeta Saturn.
Multi spun ca, colturile stelei reprezinta dreptatea egala. Fiecare
stat care a folosit simbolul de Stea a dat acesteia o semnificatie.
Dar semnificatia stelei din Steagul Turc este alta. In literatura
turca steaua reprezinta viitor, distinctie, sa iti faci un nume,
binecuvantare, noroc, de neatins. Si Steaua din Steagul Turc
reprezinta viitorul stralucitor al poporului turc. Soarta, norocul
poporului turc va straluci precum o stea, aceasta stea nu va dispare
niciodata. Ceea ce e important este faptul ca mai multe tari
diferite folosesc acelasi simbol cu o semnificatie diferita. Dar
daca stam sa ne gandim nu e nici o tragedie daca mai multe tari
folosesc acest simbol si sub aceeasi semnificatie. Cultura fiecarui
popor are specificul ei dar si fiecare cultura are unele lucruri in
comun cu alte culturi.
Sa venim la simbolul ''semiluna''. Chiar daca acest simbol ar
face parte din Islam semiluna a fost folosita inainte de a aparea
Islamul. Nu e ceva normal? Omul tot timpul cand a privit spre cer a
vazut luna si stelele si le-a dat tot felul de semnificatii.
Semiluna are o importanta aparte in Islam, este considerata una din
minunile lui Hz. Muhammed, si faptul ca luna se intoarce in jurul
lunii de 12 ori intr-un an este specificat in Kur'an. Deci semiluna
de pe Steagul turc este in totalitate cu semnificatie religioasa.
Imnul
Alfabet :
Limba turca (Türkçe) este o limba turcica vorbita in principal in
Turcia (51,8 milioane), Bulgaria (810.000), Cipru (175.000), Grecia
(300.000), Romania (30.000) si de catre emigrantii turci din Uniunea
Europeana (2,5 - 3 milioane).
In Germania exista aproximativ 1,5 milioane de vorbitori. Numarul
vorbitorilor nativi este estimat la 60 de milioane, iar numarul
total de vorbitori la 75 de milioane. Daca se includ si alte
populatii care vorbesc citeva limbi foarte apropiate (azerii,
turkmenii, etc.) numarul de vorbitori nativi atinge 100 de milioane
si numarul total de vorbitori 125 de milioane.
Limba turca vorbita in Turcia (türkçe sau türk dili) face parte din
familia de limbi altaice. Inrudirea cu limba mongola e verosimila.
Desi celelalte limbi membre ale familiei de limbi turcice sunt
apropiate de limba turca (mai ales azera, gagauza si turkmena),
exista deosebiri importante in gramatica, vocabular si fonetica.
Limba turca este aglutinanta. Foloseste mai ales desinente, iar
prefixe foarte putin.
Alfabetul
Limba turca in decursul timpului a folosit diferite sisteme de
scriere:
• Scrierea Orkhon
• Alfabetul uigur
• Alfabetul arab
Alfabetul arab a fost folosit din secolul al XIII-lea pana in data
28 noiembrie 1928, cand presedintele Republicii Turcia de atunci,
Mustafa Kemal Atatürk a adoptat scrierea latina ca scriere oficiala.
Alfabetul arab a fost folosit din secolul al XIII-lea până în data
28 noiembrie 1928, cand presedintele Republicii Turcia de atunci,
Mustafa Kemal Atatürk a adoptat scrierea latina ca scriere oficiala.
Alfabetul latin a fost completat cu literele ı ç ğ ş ö ü.
Atatürk adoptand alfabetul latin
Alfabetul turc este relativ "fonetic", dar exista si exceptii.
Literele alfabetului:
• a b c ç d e f g ğ h ı i j k l m n o ö p r s ş t u ü v y z
• A B C Ç D E F G Ğ H I İ J K L M N O Ö P R S Ş T U Ü V Y Z
• vocale anterioare: e, i, ö, ü
• vocale posterioare: a, ı, o, u
Vocala â exista in cuvintele de origine araba, se pronunta ca a
lung. Exemplu lâzım (necesar).
Caracteristici
Limba turca are urmatoarele insusiri:
• este aglutinanta, foloseste sufixe specifice intr-o ordine bine
definita
• are armonie vocalica: vocala din sufix se potriveste cu vocala
ultimei silabe din radacina:ev-de (in casa), ada-da (pe insula),
okul-da (in scoala)
• atributul precede substantivul: güzel çiçek (floare frumoasa)
• nu exista gen gramatical
• ca si in maghiara semnul pentru plural lipseste in cazul in care
se foloseste un numeral sau un adverb de cantitate: iki kitap (doua
carti), kitaplar (carti) ,kaç kitap var? (cate carti sunt?)
• nu prea suporta aglomerarea de vocale
• verbul se afla la sfarsitul propozitiei: Ali Burcu'yu çok seviyor
(Ali o iubeste foarte mult pe Burcu)
Portul popular :
Portul popular pentru mai multe zone ale Turciei
http://www.gurlekmilli.com/yoresel/goster.asp?key=16
Dansuri :
Traditii populare :
Mestesuguri traditionale
Se spune ca primii care au practicat arta tesutului covoarelor pe
meleagurile turcesti au fost turcii Seljuk, iar aceasta ocupatie s-a
dezvoltat rapid incepand din secolul XIII, principalele centre fiind
Konya, Kayseri si Sivas, in Konya realizandu-se primele covoare cu
noduri. Turcii Seljuk au jucat un rol deosebit de important, de la
sosirea lor in Anatolia fondand numeroase orase in care s-au
construit moschei, palate si locuinte, impodobite cu minunate
covoare. Turcii Oguz care duceau o existenta nomada, obisnuiau sa
teasa celebrele kilim, cu care isi impodobeau corturile, dar in
egala masura cumparau covoare realizate in orase.
Potrivit marturiilor calatorilor care au ajuns in secolul XIII in
Anatolia, covoarele tesute acolo erau cele mai frumoase din lume,
multe ajungand si in alte tari. De aceesi parere era si Marco Polo,
care le plasa cu mult peste cele pe care le vazuse in alte parti.
Covoarele care se gasesc astazi in colectiile Muzeului de Arta Turca
si Islamica din Istanbul au fost aduse aici din Moscheea Aladdin,
din Konya, in 1914. Moscheea a fost construita de Sultanul Aladdin
Keykubad in 1221, iar urmasii acestuia au acordat locasului de cult
o deosebita atentie, decorandu-l cu lampi, sfesnice si mai ales
covoare, tesute special pentru moschee. In cele aproape opt secole
care au trecut cele mai multe covoare s-au uzat si au fost aruncate.
Astazi se mai pastreaza doar trei covoare complete si fragmente din
alte cinci.
Nu doar in Turcia se gasesc astfel de marturii deosebit de pretioase
pentru istoria unei traditii. Muzee din intreaga lume se pot lauda
cu covoare turcesti foarte rare.
Covoarele Seljuk, cum sunt numite de specialisti, sunt usor de
renunoscut mai ales prin motivele geometrice, cele mai intalnite
fiind liniile incrucisate, carligele simetrice, stelele cu opt
colturi. Unele covoare au marginile impodobite cu litere, altele cu
motive florale stilizate. Culorile, exclusiv vegetale, isi pastreaza
si astazi prospetimea si intensitatea.
Covoarele din muzeele turcesti sunt celebre in intreaga lume, fiind
considerate cele mai valoroase. Cand in trecut Muzeul de Arta Turca
a primit oferta de a imprumuta cateva covoare pentru o expozitie in
strainatate, nu s-a putut stabili un pret pentru asigurare, iar
intregul proiect a cazut. Chiar daca pare o exagerare, sunt covoare
deosebit de pretioase, care au si o valoare simbolica foarte mare.
Traditia tesutului covoarelor a dus la aparitia unei arte nationale
in domeniu. Orase din Anatolia ca Gordes, Kula, Ladik, Sivas,
Kayseri, Kirsehir au fost centre renumite pret de multe secole.
Pentru palatele sultanilor multe dintre covoare erau tesute din
matase.
Si astazi sunt multi la numar cei care prefera pentru locuintele lor
covoarele turcesti.
Religii raspandite:
Casa taraneasca :
Comunitati in Romania :
Sarbatori importante:
Cea mai importanta sarbatoare a turcilor, din punct de vedere al
unitatii lumii turce, sarbatorita anual si de turcii dobrogeni este
Nevruzul. Aceasta este si cea mai veche sarbatoare a lor, datand de
peste 5000 de ani. Cuvantul “Nevruz”, in traducere din limba
persana, inseamna “zi noua”, de la “Nev”, adica nou si de la “ruz”,
adica zi. Este vorba asadar de o noua zi in care natura reinvie, si
oamenii se bucura de inceputul unui nou an ca si de venirea
primaverii. In Romania cei peste 66 de mii de turci si tatari
sarbatoresc primavara pe 21 martie, desi nu pentru toti Nevruzul
incepe in primul minut din dimineata ce premerge zodiei berbecului.
La unele popoare ea tine intre 3-7 zile, la altele poate dura si
pana la 14 zile. Din China, pina in Asia si Europa, fiecare popor
turcic isi are proriile legende in legatura cu Nevruzul. Una dintre
legende spune ca in urma cu mii de ani turcii au fost izolati in
Erghenegon pe niste munti de care nu puteau trece, datorita unor
cataclisme naturale. Ei si-au continuat totusi viata, au extras
zacamintele de carbuni, au crescut animale. Intr-o zi au vazut un
lup intrand si iesind printr-o stramtoare si, urmarindu-l, au iesit
din Erghenegon. Este ziua in care poporul turc s-a raspandit in cele
patru zari ale lumii. Musulmanii suniti leaga momentul de Nevruz de
nasterea lui Ali, fiul profetului Mohamed. Aceasta sarbatoare incepe
cu o curatenie generala, iar lumea arunca in foc hainele vechi si-si
cumpara altele noi, aceasta simbolizand ca necazurile si supararile
se arunca odata cu hainele cele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc.
Se gatesc totodatapeste sapte feluri de mancare, pentru ca sapte
este un numar cu noroc. Se fac foarte multe prajituri, mancaruri din
carne de oaie, bucate traditionale specifice. Se vopsesc si oua
rosii care semnifica speranta, bucuria, lumina. Oamenii ciocnesc
ouale pentru ca este un vechi proverb care spune ca “Pana ce coaja
oului nu va cadea la pamant, nu va sosi primavara”. Tinerii iau o
creanga pe care o impodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu
flori de primavara, si colinda din casa in casa sa aduca Nevruzul,
adica vestea primaverii. Sunt rasplatiti cu dulciuri, prajituri, si
banuti, iar aceste mici daruri se numesc “nevruzie”. Nu sunt uitati
nici mortii. In aceste zile se face curatenie la morminte, se
rasadesc flori, se citesc rugaciuni si se da de pomana saracilor.
Simbolurile Nevruzului sunt graul incoltit, care semnifica noul an,
focul prezent si in casele oamenilor care aprind lumanari in cele
patru colturi ale camerelor. De asemenea, tinerii fac focuri in
jurul carora danseaza si recita versuri despre aceasta sarbatoare.
Cele mai importante sarbatoari religioase ale turcilor sunt Ramazam
Bairam si Kurban Bairmam. In Dobrogea, sarbatoarea se mai numeste
Seker Bairam (bairamul dulce), deoarece pe masa fiecarui musulman se
gasesc baclavale insiropate cu miere si umplute cu nuca, sarailii,
halva si cozonaci, suc si limonada, fistic, rahat, halvita. Conform
traditiei, credinciosii isi ureaza "Bayramin hayirli olsun!".
Dimineata, la ora 7:47, dupa un post negru de 30 de zile, toti
barbatii de cult islamic sunt prezenti la slujba, care se oficiaza
pana la ora 8:10, iar la aceasta ceremonie religioasa (Bairam Tas)
nu participa decat barbatii din comunitate. Potrivit vechii traditii
musulmane, dupa slujba, barbatii merg la cimitirul musulman, unde se
pomenesc toti mortii, in primul rand persoanele decedate in ultimul
an. Aceleasi traditii, respectate de musulmani, cer ca toti
credinciosii sa mearga mai intai la oamenii in virsta si la cei
bolnavi, sa le sarute mina si sa le ureze ca la sarbatoarea de anul
viitor sa ii gaseasca sanatosi. Sarbatoarea, care tine trei zile,
este un prilej de impacare intre credinciosii de cult islamic. Cele
30 de zile de post de dinaintea sarbatorii nu au nici o relevanta
daca musulmanii nu se impaca intre ei de Ramadam Bairam.
Peste 70 de zile dupa aceasta sarbatoare, urmeaza pentru musulmani
Kurban Bairamul (Ziua Sacrificiului, Craciunul islamic), iar in
ultima saptamina dinaintea Ramadam Bairamului copiii merg si colinda
casele membrilor comunitatii, iar textele sacre (Luna Ramadamului
Sfant, Slujba de Seara, Ramas Bun) se incheie cu urarea "Sa ne dea
Allah sanatate, ca la anul sa va uram Ramadam Sfant".
Un alt eveniment important in viata oricarui credincios musulman
este obligatia de a efectua un pelerinaj la Mecca, lucru specific si
comunitatii turce din Romania.
Basme populare
Cintece populare
Retete
Kisir (aperitiv)
Ingrediente:
1 vas germeni de grau
60 ml ulei de masline
1 ceapa tocata marunt
1 lingura pasta de tomate
1/2 vas suc de lamaie
1/2 lingurita sare
2 linguri chimion
Prepararea:
Germenii de grau se pun in o oala mare si se adauga 2 vase de apa
calda de marimea celei in care erau germenii de grau si se lasa 5
minute. In acest timp caliti ceapa in ulei si adaugati pe rand sare,
pasta de tomate, sucul de lamaie si chimionul. Clatiti germenii de
grau si strecurati-i dupa care ii adaugati in oala si amestecati cu
o lingura de lemn. Amestecati in continuu aproximativ 10 minute la
foc mediu. Dupa ce luati oala dupa foc lasati-o sa se raceasca cu
capacul inchis. Dupa ce s-a racit adaugati urmatoarele ingrediente:
3-4 rosii si 4-5 cepe verzi taiate marunt si 1 legatura de patrunjel
tocat de asemenea marunt.
Ciorba de linte
Ingrediente:
1 cana linte rosie
1 ceapa mare
1 morcov
2 linguri ulei de masline
1,5 litri apa
1 lingura faina
optional tablete de gust (vita, legume etc.)
Prepararea: Se caleste ceapa taiata marunt in uleiul de masline.
Dupa ce ceapa prinde putina culoare se adauga 1 lingura de faina si
se mai amesteca. Ulterior adaugam lintea si morcovul taiat bucatele
mici si se mai amesteca putin. Finalmente se adauga apa si tabletele
si se fierbe la foc mediu pana ce morcovii si lintea se zdrobesc cu
usurinta. Cand ciorba a fiert destul se adauga sarea si tot
amestecul se trece prin blender. Se poate servi cu lamaie si
frunzulite de boia de ardei iute. Pofta buna!
Luntrea Sultanului (Preparate din carne)
Ingrediente:
7 vinete mari
ulei
1kg antricot
2 linguri ulei de masline
4-5 rosii
3-4 ardei iuti
sare
cascaval razuit
Prepararea: Puneti pe foc o tigaie cu mult ulei pe care o incingeti
bine. Vinetele se taie pe lung in doua si se prajesc fara a fi
curatate de coaja pe ambele parti la foc mare. Se scot pe prosop de
hartie pentru a se absoarbe surplusul de ulei.
Intr-un alt vas se incinge uleiul de masline in care se adauga
antricotul. Se lasa sa se faca pana isi trage apa. Ardeii si rosiile
se taie bucatele si se adauga impreuna cu sarea peste carne. Cu o
furculita se va scobi interiorul jumatatilor de vanata care se va
umple cu amestec de carne si se va pune in o tava de cuptor. Se
adauga apa in care a fost dizolvata pasta de tomate si se da la
cuptorul incins in prealabil la 200 grade. Atunci cand se scoate din
cuptor se presara cascaval razuit pe fiecare vanata. (In cazul in
care doriti sa serviti mai tarziu, mancarea se va da la cuptor cu o
jumatate de ora inainte de ora mesei acoperita cu o folie de
argint). Se poate servi alaturi de orez turcesc. Pofta buna!
Cafea turceasca
Mergand din ce in ce mai des prin Turcia am inceput sa deprind o
parte din obiceiurile si cultura locului. Un loc aparte in aceasta
cultura a turcilor il are cafeaua. Iata pe scurt cum se face acea
cafea cu un miros savuros, imbietor si aromat ...
Pentru a rezulta o cafea reusita se recomanda folosirea a 1
lingurita de cafea cu varf, 2,5 cuburi zahar si 1 ceasca apa rece de
persoana. Ibricul se pune la foc mediu iar cafeaua se amesteca usor
de 1-2 ori. Cand este pe punctul de a fierbe, spuma se ia si se
imparte in mod egal in cesti dupa care se mai lasa putin pe foc.
Atunci cand cafeaua este gata sa fiarba a doua oara se ia de pe foc
si se toarna usor peste spuma din cesti. Veti obtine astfel o cafea
turceasca cu multa spuma. Sa nu uitati ciocolata ...
Nota: In general langa cafeaua turceasca veti primi si un pahar de
apa. Acesta nu este pentru a combina cu cafeaua astfel incat sa nu
va arda gura ci pentru a va clati cerul gurii inainte de a bea
cafeaua astfel incat sa simtiti aroma cafelei in toata splendoarea
ei.
Baklava
Cea mai cunoscuta si mai cautata e reteta de baklava. Asa ca iata
pentru cei ce vor sa manance baklavale facute acasa si nu din comert
o reteta la indemana
Ingrediente:
Pentru sirop:
5 pahare zahar
3,5 pahare apa
sucul de la o jumatate de lamaie
Pentru aluat:
4 pahare faina
1 pahar lapte caldut
1 pachet praf de copt
100g unt topit
1 ou
Pentru umplutura:
250g miez nuca faramitat
Se mai foloseste:
3 pachete amidon (in total 500g)
150g unt topit fierbinte
Prepararea: 1. Ingredientele pentru aluat se amesteca pana ce se
obtine un aluat moale si se lasa acoperit pentru circa 15-20 minute.
Dupa ce a dospit aluatul se imparte in trei bucati egale. Aceste
trei bucati la randul lor sunt impartite in 16-18 bucati de aluat de
marimea si forma unei nuci. Aceste bucati vor fi intinse cu ajutorul
unui facalet pana ce ajung de marimea unei farfurii dupa care se
aseaza una peste alta nu inainte de a pune intre ele amidon din
belsug. Nu puneti amidon pe ultima foaie de deasupra. Astfel veti
obtine 3 serii de cate 16-18 foi intinse la marimea unei farfurii.
2. Ungeti cu ulei o tava rotunda de cuptor. Luati fiecare serie de
foi si o intindeti cu facaletul pana ce obtineti o foaie de marimea
tavii. Asezati prima serie in tava si puneti jumatate din miezul de
nuca deasupra. Intindeti si a doua grupa de foi si procedati la fel:
asezati-le in tava si puneti miez de nuca deasupra dupa care
acoperiti cu ultima serie de foi intinsa de asemenea de marimea
tavii.
3. Siropul se obtine fierband toate ingredientele la un loc pana ce
obtineti un amestec mai gros dar care sa isi pastreze forma lichida.
4. Taiati cu un cutit ascutit foile din tava in forma de romb.
Turnati deasupra 150 gr unt topit fierbinte astfel incat sa patrunda
in tot aluatul. Introduce-ti tava in un cuptor incalzit in prealabil
la 200C si coaceti bine. Atunci cand este gata scoateti baklava-ua
din cuptor si lasati-o sa se raceasca. Dupa ce s-a racit bine
turnati siropul caldut peste el. Pentru un gust deosebit se va servi
dupa aproximativ 4-5 ore. Pofta buna!
1. Superstitii
Ochiul Fatimei
(legenda)
Pana la zilele noastre a ajuns vechea legenda despre frumoasa
Fatima, fiica profetului Mohammed, care avea darul de a proteja de
nefericiri si necazuri, de a vindeca oamenii lipsiti de noroc si
speranta.
Se povesteste ca era suficient ca Fatima sa atinga bolnavul, iar
bolile lui aveau sa dispara, ori sa priveasca un orb si acesta isi
recapata lumina ochilor.
Odata, Fatima i-a oferit in dar o piatra Nazar iubitului sau, Ali,
care urma sa plece intr-o lunga calatorie.
In darul pe care l-a oferit iubitului, Fatima a adunat toata
dragostea si caldura sa, talismanul capatand astfel puteri
nepretuite.
Dupa ce si-a savarsit calatoria, Ali s-a intors la aleasa sa,
sanatos si nevatamat. De atunci, piatra Nazar a fost denumita in
popor „Ochiul Fatimei“.
Oamenii aveau incredere in puterea acestui ochi, in puterea lui de a
proteja de toate vrajmasiile, vindeca de toate bolile si de a pastra
iubirea – foc viu si albastru.
Piatra Nazar ii ocrotea pe calatori de hoti, ajuta la vindecarea
ranilor, aducea fericire si dragoste.
Talismanul „Ochiul Fatimei“ proteja de deochi.
In Turcia poarta denumirea de „nazar boncuğu“ fiind cusut la hainele
pruncilor, spre a-i proteja de ochiul rau.
Pana astazi aceasta piatra este vie, cu legenda si puterile sale
nesamuite. Ochiul Nazar este unul dintre cele mai populare talismane
in Turcia. Fie ca „Ochiul Fatimei“ sa va ofere bucuria, implinirea
si fericirea!
|
